Regulamentul Bruxelles II bis include reguli de competenţă directă pentru proceduri judiciare privind divorţul, separarea judiciară şi anularea căsătoriei. Regulamentul nu acoperă, prin urmre, litigiile referitoare exclusiv la consecinţele patrimoniale ale căsătoriei. Înainte de a aplica normele de competenţă naţionale, judecătorii au obligaţia de a aplica în mod automat norme de competenţă care decurg din acest regulament în momentul stabilirii competenţei tribunalelor franceze.

Regulamentul Bruxelles II bis acordă reclamantului opţiunea de a alege între două criterii importante pentru a stabili competenţa: reşedinţa obişnuită (articolul 3-I-a) sau cetăţenia ( articolul 3-I-b). Astfel, reclamanţii pot alege între şapte cazuri de competenţă ( Cass. civ. I, 24 septembrie 2008, Recurs nr. 07-20.248 ).

Pentru litigii referitoare exclusiv la consecinţele patrimoniale ale căsătoriei, competenţa internaţională este stabilită prin extinderea normelor de competenţă ale dreptului intern.

În dreptul intern, judecătorul de dreptul familiei are competenţă exclusivă în privinţa stării persoanei. Instanţa competentă este cea din locul de reşedinţă al cuplului. În cazul în care partenerii cuplului au reşedinţe separate, judecătorul competent este acela de la locul de reşedinţă al soţului care domiciliază în mod curent cu copii minori şi, în alte cazuri, judecătorul de la locul de reşedinţă al soţului care nu a depus cerere de divorţ ( articolul 1070 C.P.C. ).

Judecătorul francez poate fi de asemenea competent, atunci când una dintre părțile litigiului este de naționalitate franceză ( articolul 14 şi 15 CC ).

În ceea privește toate acțiunile deschise în instanță, soluțiile pronunțate și actele emise la sau după data de 29 ianuarie 2019, indiferent de data căsătoriei, se va aplica Regulamentul Consiliului (UE) nr. 2016/1103 din 24 iunie 2016.

Regulamentul menționat mai sus prevede că următoarele vor fi autoritățile abilitate:

- Cât privește chestiuni legate de regimul matrimonial în caz de deces al unuia dintre soți, competența va reveni instanței abilitate în materia succesiunii (Art. 4).

- Cât privește chestiuni legate de regimul matrimonial în caz de cerere de divorț, separare de drept sau de anulare a căsătoriei, în general competența va reveni instanței abilitate să se pronunțe în disputa matrimonială.

- În alte situații, soții pot conveni că jurisdicția va reveni statului membru a cărui legislație se aplică sau statului membru unde a fost încheiată căsătoria. Un astfel de acord trebuie redactat în formă scrisă, datat și semnat de către părți. În lipsa unui astfel de acord, instanțele din statului membru vor deține, ca regulă generală, competența de soluționare în orice chestiune legată de regimul matrimonial al bunurilor, cu excepția situațiilor de deces al unuia dintre soți sau al unei dispute matrimoniale:

• de la reședința obișnuită comună a soților la momentul sesizării instanței; sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil,
• de la ultima reședință obișnuită soților, în măsura în care unul dintre soți își are în continuare reședința acolo; sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil,
• de la reședința obișnuită a intimatului; sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil,
• naționalitatea comună a soților.

Cu excepția oricărui litigiu, notarii din Franța nu sunt ținuți prin aceste norme de jurisdicție și, prin urmare, pot acționa liber, de exemplu în ceea ce privește redactarea unui contract de căsătorie sau a unui acord pentru alegerea legislației.

Print this topic

back to top