Divorţul este o cauză de încetare a regimului matrimonial. Dacă raporturilor patrimoniale dintre soți li se aplică regimul legal, fiecare soţ reintră în posesia bunurilor sale proprii ( articolul 1467 CC ), iar proprietatea comună este împărţită în două părţi egale între aceştia ( articolul 1475 CC ). Înainte de această împărţire, este elaborat un bilanţ de rambursare ( articolul 1468 CC ) datorat de comunitate fiecăruia dintre soţi ( articolul 1433 CC ) sau de către unul dintre soţi comunităţii ( articolul 1437 CC ). În cazul în care soţul este un debitor, partea sa în distribuţia proprietăţii comune este redusă. În cazul în care soţul este creditor, îşi poate exercita dreptul retrăgând din bunurile aparţinând proprietăţii comune.

5.2. Cine este persoana responsabilă pentru datoriile existente după procedura de divorţ/separare?

În caz de divorţ, fiecare soţ rămâne responsabil pentru datoriile separate contractate în timpul căsătoriei. Un soţ care a contractat o datorie comună rămâne pe deplin responsabil pentru respectiva datorie ( articolul 1482. CC ). Celălalt soţ este responsabil pentru achitarea a jumătate din datorie, dar nu poate fi chemat în judecată pentru o sumă care depăşeşte valoarea proprietăţii comune care i-a fost alocată ( articolul 1483 CC ).

5.3. Este îndreptăţit vreunul din soţi să pretindă o plată compensatorie?

În cazul lichidării comunităţii, orice rambursări între soţi şi comunitate sunt luate în considerare (a se vedea 5.1 de mai sus)

5.3.1. În cazul în care există un excedent de bunuri comune:
- Pretenţia la plată compensatorie este realizată în numerar sau în natură?
- Care este modalitatea prin care se estimează valoarea plăţii compensatorii?
- Care este valoarea plăţii compensatorii?
- Care este termenul de prescriere al pretenţiei?

În regimul participării la achiziţii, nu există comunitate sau proprietate comună. Când regimul încetează, soţul care a acumulat mai puţină avere are o drept de creanţă personală simplă împotriva celuilalt soţ. Acesta poate să nu îşi exercite dreptul prin luare în natură, decât dacă ambii soţi convin în acest sens sau acest lucru este stabilit prin hotărâre judecătorească ( articolul 1576 CC ). Această creanţă de participare este egală cu jumătatea diferenţei dintre averea fiecărui soţ acumulată în timpul regimului matrimonial ( articolul 1575 CC ), luându-se în considerare bunurile iniţiale şi bunurile finale ale acestora ( articolul 1570-1574 CC ). Aceleași reguli se aplică atunci când soții au optat pentru regimul opțional franco-german al participării la achiziții. Cererea de participare se prescrie în termen de trei ani de la data încetării regimului [ articolul 1578 alineatul (4) CC ].

5.3.2. În alte situaţii (exceptând excedent de bunuri comune)?

În cadrul regimului de separație a bunurilor nu există nici comunitate, nici bunuri comune. Pot exista totuși anumite deconturi între soți, în special atunci când bunurile proprii ale unuia au servit la producerea de foloase materiale celuilalt.

Print this topic

back to top