5 Care sunt consecinţele procedurii de divorţ/separare?
Încetarea căsătoriei are drept consecinţă încetarea regimului matrimonial ( art. 27 din Codul Familiei) şi împărţirea comunităţii de bunuri.
5.1. Care este modalitatea prin care se vor împărţi bunurile (drepturile reale)?
Cu toate acestea, instanţa poate stabili o cotă-parte mai mare din comunitatea de bunuri pentru soţul căruia i s-au aîncredinţat copiii minori, dacă prin aceasta se confruntă cu dificultăţi speciale. În afară de partea sa, soţul în cauză va primi bunurile mobile destinate creşterii şi educării copiilor ( art. 29 alin. 1 şi 2 din Codul Familiei ). În cazul divorţului, instanţa poate stabili o cotă-parte mai mare dacă aportul unuia dintre soţi la achiziţionarea proprietăţii a fost considerabil mai mare decât contribuţia celuilalt soţ ( Art. 29 alin. 3 din Codul Familiei).
În cazul divorţului, fiecare soţ are dreptul la o parte din valoarea bunurilor destinate exerciţiului profesiei şi drepturilor de creanţă ale celuilalt soţ care au fost dobândite în timpul căsătoriei, dacă acestea au o valoarea semnificativă şi dacă soţul în cauză a contribuit la achiziţionarea acestor bunuri fie prin munca sa, fondurile sale, îngrijirea copiilor sau întreţinerea gospodăriei. Această cerere poate fi înaintată, de asemenea, înainte de divorţ, atunci când comportamentul soţului care a dobândit proprietatea pune în pericol interesele celuilalt soţ sau pe cele ale copiilor ( art. 30 din Codul Familiei).
Articolul 31 din Codul Familiei prevede că cererile fundamentate pe articolele 29 alin. 3 şi 30 pot fi înaintate în termen de un an de la încetarea căsătoriei; cererea pe baza art. 29 alin. 1 şi 2 poate fi înaintată în termen de un an de la data intrării în vigoare a hotărârii judecătoreşti privind încredinţarea minorilor.
Regimul separării bunurilor:
Bunurile dobândite de către soţi în timpul căsătoriei sunt bunuri personale ale acestora ( art. 33 alin. 1 din Codul Familiei).
La încetarea căsătoriei, fiecare dintre soţi poate pretinde o parte din valoarea proprietăţii dobândite de celălalt soţ în timpul căsătoriei, în măsura în care cel dintâi a contribuit la dobândirea acesteia prin munca sa, fondurile sale, îngrijirea copiilor, întreţinerea gospodăriei sau în alt mod ( art. 33 alin. 2 din Codul Familiei).
Acorduri convenţionale:
În temeiul convenţiei matrimoniale, soţii pot conveni asupra împărţirii bunurilor lor în cazul divorţului ( art. 38 din Codul Familiei).
5.2. Cine este persoana responsabilă pentru datoriile existente după procedura de divorţ/separare?
Articolul 38 din Codul Familiei prevede că soţii pot reglementa în cadrul convenţiei matrimoniale răspunderea fiecăruia în raport cu cheltuielile şi obligaţiile din timpul căsătoriei. În cazul în care soţii nu au încheiat o convenţie matrimonială prin care să reglementeze răspunderea fiecăruia, se vor aplica prevederile articolului 36 alineatul 2: soţii vor răspunde solidar pentru obligaţiile contractate în vederea satisfacerii nevoilor curente ale familiei. La încetarea căsătoriei prin divorţ, soţii răspund în continuare solidar pentru obligaţiile scadente contractate în timpul căsătoriei în calitate de codebitori obişnuiţi , întrucât nu mai răspund solidar în calitate de soţi.
5.3. Este îndreptăţit vreunul din soţi să pretindă o plată compensatorie?
Codul Familiei reglementează cazurile în care unul dintre soţi are dreptul de a primi o cotă-parte mai mare din comunitatea de bunuri (a se vedea punctul 5.1.).
