2 Există un regim de proprietate matrimonială prevăzut de lege şi dacă da, care sunt prevederile acestuia?
2.1. Vă rugăm să descrieţi principiile generale: Ce bunuri fac parte din bunurile comune? Ce bunuri fac parte din proprietatea personală a soţilor?
Regimul juridic al comunităţii de bunuri:
În lipsa unei convenţii matrimoniale încheiate între soţi prin care aceştia să opteze pentru un alt regim, se va aplica regimul juridic al comunităţii de bunuri ( art. 18 alin. 2 din Codul Familiei). Articolul 21 şi următoarele din Codul Familiei reglementează regimul juridic al comunităţii de bunuri. Bunurile dobândite în timpul căsătoriei ca rezultat al contribuţiilor comune ale soţilor sunt bunuri comune ale celor doi soţi (fac parte din comunitatea de bunuri), indiferent de care dintre soţi au fost dobândite. Comunitatea de bunuri nu include bunurile dobândite înainte de căsătorie sau bunurile dobândite prin moştenire sau donaţie în timpul căsătoriei.
Bunurile mobile dobândite de unul dintre soţi în timpul căsătoriei care servesc uzului personal sau care sunt destinate exercitării profesiei sunt considerate bunuri personale ale soţului în cauză. Bunurile mobile dobândite în timpul căsătoriei de către unul dintre soţi care are calitatea de comerciant individual sunt, de asemenea, bunuri personale ale soţului în cauză. Bunurile dobândite în timpul căsătoriei integral prin intermediul proprietăţii proprii ale unuia dintre soţi sunt considerate de asemenea bunuri proprii ale acestuia ( art. 22 şi 23 din Codul Familiei).
2.2. Există ipoteze legale cu privire la atribuirea bunurilor
Nu.
2.3. Este necesar întocmirea unui inventar al bunurilor de către soţi? Dacă da, în ce condiţii şi când?
Soţii nu trebuie să întocmească un inventar al bunurilor.
2.4. Cine este persoana responsabilă de administrarea bunurilor? Cine are dreptul de a dispune de bunuri? Poate un soţ dispune de/administra bunurile în mod individual sau este necesar consimţământul celuilalt partener (de exemplu, în situaţii de înstrăinare a domiciliului soţilor)? Ce efect produce lipsa consimţământului cu privire la validitatea unei tranzacţii legale şi opozabilitatea faţă de o terţă parte?
Ambii soţi au dreptul de a gestiona comunitatea de bunuri. Fiecare dintre soţi poate lua măsuri de gestionare a comunităţii de bunuri ( art. 24 alin. 1 din Codul Familiei).
Pe durata căsătoriei, niciunul dintre soţi nu poate înstrăina partea din comunitatea de bunuri pe care ar fi îndreptăţit să o primească după încetarea comunităţii de bunuri. Înstrăinarea bunurilor care fac parte din comunitatea de bunuri se va face în comun de către ambii soţi ( art. 24 alin. 3 din Codul Familiei).
Înstrăinarea bunurilor comune imobile realizată doar de către unul dintre soţi poate face obiectul unei contestaţii. Celalalt soţ poate depune o contestaţie în termen de şase luni de la data la care a luat cunoştinţă de înstrăinarea în cauză, însă nu mai târziu de trei ani de la efectuarea înstrăinării ( art. 24 alin. 4 din Codul Familiei).
În cazul în care unul dintre soţi înstrăinează cu titlu oneros bunuri comune mobile fără consimţământul celuilalt soţ, contractul este obligatoriu pentru celălalt soţ, dacă partea terţă implicată nu a ştiut sau nu ar fi putut şti, în mod rezonabil, că nu există consimţământul celuilalt soţ. În cazul înstrăinării cu titlu gratuit a bunurilor comune mobile, sau în cazul înstrăinării care necesită întocmirea actului şi legalizarea semnăturilor de către un notar, se aplică regulile privind înstrăinarea bunurilor imobile fără consimţământul celuilalt soţ (a se vedea mai sus) ( art. 24 alin. 5 din Codul Familiei).
Chiar dacă unul dintre soţi este proprietarul unic al locuinţei familiei, soţul în cauză nu o poate înstrăina fără consimţământul celuilalt soţ, dacă soţii nu au o altă locuinţă. În lipsa consimţământului, înstrăinarea se va realiza cu acordul judecătorului de la prima instanţă, dacă se constată că înstrăinarea nu aduce prejudicii copiilor minori şi familiei ( art. 26 din Codul Familiei).
Fiecare dintre soţi poate încheia contracte cu terţi sau cu celălalt soţ în vederea înstrăinării bunurilor personale ( art. 25 din Codul Familiei).
2.5. Există vreo tranzacţie legală efectuată de unul dintre soţi care produce efecte asupra celuilalt partener?
După cum s-a menţionat anterior, în cazul în care unul dintre soţi înstrăinează bunuri comune mobile cu titlu oneros fără consimţământul celuilalt soţ, contractul este obligatoriu pentru celălalt soţ, dacă partea terţă implicată nu a ştiut sau nu ar fi putut şti, în mod rezonabil, că nu există consimţământul celuilalt soţ. Datoriile contractate de unul dintre soţi în scopul satisfacerii nevoilor familiei reprezintă datorii comune pentru care ambii soţi sunt responsabili ( art. 32 din Codul Familiei).
2.6. Cine este persoana responsabilă de datoriile create în timpul căsătoriei? Ce bunuri pot fi folosite de creditori pentru a stinge creanţele lor?
Cheltuielile necesare pentru satisfacerea nevoilor familiei sunt suportate de ambii soţi. Aceştia sunt responsabili solidar pentru datoriile contractate în scopul satisfacerii nevoilor familiei ( art. 32 din Codul Familiei). Soţii răspund pentru datoriile personale cu bunurile personale şi cu partea din comunitatea de bunuri care le revine.