2.1. Vă rugăm să descrieţi principiile generale: Ce bunuri fac parte din bunurile comune? Ce bunuri fac parte din proprietatea personală a soţilor?

În lipsa unor prevedri contrare în convenția matrimonială, după căsătorie, soții beneficiază de regimul comunității de bunuri pe perioada vieții conjugale comune (regimul matrimonial legal). În momentul căsătoriei, regimul matrimonial legal are efecte juridice și retroactive pentru perioada în care soții au avut un parteneriat înainte de căsătorie.

(Art.4 :34 (2) și 4 :35 (1) din Legea V din 2013 cu privire la Codul Civil [în continuare: Codul Civil ])

Toate bunurile dobândite împreună sau separat de către soți în timpul comunității matrimoniale alcătuiesc proprietatea comună indivizibilă a soților, cu excepția bunurilor ce aparțin unei proprietății individuale a unuia din soți (vezi mai jos). Profiturile din bunurile proprii ale soțiilor fac de asemenea parte din proprietatea comună, dacă aceste profituri au crescut pe perioada vieții conjugale comune. Cheltuielile administrative sau de întreținere și taxele pentru respectivele bunuri vor fi deduse din profituri.

(Art. 4 :37 (1) și (3-4) din Codul Civil)

Bunurile separate ale fiecărui soț includ:

• Bunurile dobândite înainte de începerea proprietății matrimoniale commune;
• Bunurile moștenite sau primite în dar și bunurile primite fără compensație (donații) în timpul comunității matrimoniale ;
• Drepturile de proprietate intelectuală cuvenite soțului, cu excepția drepturilor datorate în timpul comunității matrimoniale ;
• Orice daune compensatorii primite pentru vătămări personale ;
• Bunuri de uz personal și uzuale :
• Bunuri care înlocuiesc bunurile separate și orice lucru valoros dobândit pentru acele bunuri.

Dacă un bun înlocuiește un alt bun uzual care a aparținut proprietății individuale a unuia dintre soți și care a fost folosit în viața cotidiană a ambilor soți, noul bun devine parte a proprietății comune după cinci ani de viață conjugală comună.

(Art. 4 :38 (1-3) din Codul Civil)

2.2. Există ipoteze legale cu privire la atribuirea bunurilor

Bunurile ce aparțin soților în timpul regimului comunității matrimoniale, vor fi considerate ca aparținând proprietății comune a soților în cazul în care nu există alte prevederi în Codul Civil sau dacă nu se dovedește că sunt bunuri proprii ale unuia dintre soți.

Mai mult, dacă s-a îndeplinit vreo obligație – referitoare la proprietatea comună sau la proprietatea separată a unuia dintre soți - în timpul comunității matrimoniale, se va considera că s-a îndeplinit din proprietatea comună, cu excepția cazului în care se dovedește contrarul. Dacă există valoare adăugată la proprietatea comună sau separată  în timpul comunității matrimoniale, se va presupune că sursa valorii adăugate (de ex. prin investiții, renovare sau întreținere) provine din proprietatea comună, cu excepția cazului în care se dovedește contrarul.

(Art. 4:40 (1-2) din Codul Civil)

2.3. Este necesar întocmirea unui inventar al bunurilor de către soţi? Dacă da, în ce condiţii şi când?

Potrivit legislației maghiare, soții nu trebuie să întocmească niciun inventar al bunurilor.

2.4. Cine este persoana responsabilă de administrarea bunurilor? Cine are dreptul de a dispune de bunuri? Poate un soţ dispune de/administra bunurile în mod individual sau este necesar consimţământul celuilalt partener (de exemplu, în situaţii de înstrăinare a domiciliului soţilor)? Ce efect produce lipsa consimţământului cu privire la validitatea unei tranzacţii legale şi opozabilitatea faţă de o terţă parte?

Fiecare soț poate folosi bunurile aflate în proprietatea comună, în conformitate cu scopurile lor. Niciunul din soți nu trebuie să-și exercite acest drept aducând prejudicii drepturilor și intereselor legitime ale celuilalt soț fără consimțământul celuilalt soț. Totuși, celălalt soț va trebui notificat imediat cu privire la acest lucru.

(Art. 4 :42 (1-2) din Codul Civil)

Reguli speciale sunt aplicabile pentru utilizarea și administrarea bunurilor ce aparțin proprietății comune, dar care servesc scopurilor profesionale sau activității antreprenoriale private a unuia dintre soți. Legislația maghiară mai prevede, de asemenea, reguli speciale privind exercitarea calității de membru sau de acționar dacă soțul este membru sau asociat, într-o întreprindere individuală, într-o societate sau într-o cooperativă.

(Art. 4 :43 (1-2) din Codul Civil)

În timpul comunității matrimoniale soții vor putea dispune de proprietatea în comun împreună, sau cu consimțământul celuilalt soț. Referitor la un acord încheiat de unul din soți în timpul comunității matrimoniale, nu există cerințe de formă privind consimțământul celuilalt soț.

(Art. 4 :45 din Codul Civil)

Pentru price contract oneros încheiat de unul dintre soți în timpul proprietății comune se va prezuma – dacă în Codul Civil nu se prevede altceva – că a fost încheiat cu consimțământul celuilalt soț dacă a treia parte contractantă a fost înștiințată, sau ar fi trebuit să fie înștiințată că celălalt soț nu și-a dat consimțământul prealabil pentru respectivul contract.

Dacă unul din soți a încheiat un contract menit să-i satisfacă nevoile cotidiene sau în interes profesional, sau pentru activitatea sa de afaceri, celălalt soț poate invoca lipsa consimțământului său, numai dacă i-a specificat în mod expres celei de-a treia părți contractante obiecțiunea ei/lui înainte de încheierea contractului.

(Art. 4 :46 din Codul Civil)

Niciunul din soți nu va avea dreptul de a dispune de bunul imobiliar folosit drept locuință a soților în proprietate comună, în timpul comunității matrimoniale, sau în răstimpul de la terminarea căsătoriei până la împărțirea proprietății comune, fără consimțământul celuilalt soț. În acest caz, consimțământul celuilalt soț nu va fi considerat ca prezumat.

(Art. 4 :48 din Codul Civil)

2.5. Există vreo tranzacţie legală efectuată de unul dintre soţi care produce efecte asupra celuilalt partener?

Atunci când unul din soți încheie un contract care are implicații asupra comunității de bunuri, el/ea va acoperi toate datoriile care apar sau care au legătură cu acel contract din proprietatea lui/a ei individuală și din partea lui/a ei din proprietatea comună.

Dacă unul din soți nu a participat la încheierea unui contract pe care celălalt soț l-a încheiat cu consimțământul lui/a ei, soțul neparticipant are obligații doar față de terțe părți, cu partea lui/a ei din proprietatea comună.

(Art. 4 :49 din Codul Civil)

Atunci când unul din soți nu a consimțit la încheierea unui contract de către celălalt soț, privind proprietatea comună și nu se poate prezuma niciun consimțământ, sau prezumția a fost respinsă, soțul nu va fi considerat răspunzător față de nicio obligație ce ar putea apărea din contract. Un contract încheiat fără consimțământul soțului nu va avea niciun efect asupra lui/a ei, dacă cumpărătorul a acționat cu rea credință sau a obținut un avantaj gratuit de pe urma contractului. Dacă celălalt soț a încheiat contractul cu o rudă de-a lui/a ei, se poate prezuma reaua-credință sau gratuitatea.

(Art. 4 :50 din Codul Civil)

2.6. Cine este persoana responsabilă de datoriile create în timpul căsătoriei? Ce bunuri pot fi folosite de creditori pentru a stinge creanţele lor?

Proprietatea comună a soților include și sarcinile bunurilor deținute în comun și ei vor trebui să acopere împreună datoriile care decurg din, sau sunt legate de obligații asumate de oricare dintre soți în timpul comunității matrimoniale. Proprietatea comună nu include acele bunuri, sarcini sau datorii considerate proprietate individuală a unuia dintre soți.

(Art. 4:37 (2) și (4) din Codul Civil)

În afara obligațiilor legale de întreținere, orice datorie ce decurge din sau legată de o acțiune petrecută înainte de începerea vieții conjugale, va fi imputată din bunurile proprii ale soțului. Proprietatea individuală include sarcinile asupra bunurilor proprii, precum și dobânzile pentru datoriile considerate obligații individuale.

Proprietatea individuală include orice datorie contractată în timpul căsătoriei:

• Care este legată de dobândirea sau întreținerea proprietății individuale, excluzând cheltuielile legate de stabilirea respectivei proprietății individuale și de întreținerea bunurilor folosite în comun de către soți;
• Care este legată de dispunerea unuia dintre soți de proprietatea individuală a lui/a ei ;
• De unul din soți neținând seama de comunitatea de bunuri, fără consimțământul celuilalt soț și
• Rezultată din orice conduită ilegală sau intenționată, sau din neglijența majoră a soțului, dacă datoria depășește posibilitățile celuilalt soț.

Chiar dacă datoria ține de o proprietate individuală a unuia dintre soți, față de terți celălalt soț este și el răspunzător pentru aceasta.

(Art. 4 :39 (1-4) din Codul Civil)

Costurile de întreținere și administrare a bunurilor din proprietatea comună, costurile de întreținere a gospodăriei comune și cheltuielile de întreținere și creștere a copiilor avuți împreună de cei doi soți vor fi cu precădere acoperite din proprietatea comună. Dacă proprietatea comună este insuficientă pentru suportarea acestor costuri și cheltuieli, acestea vor fi acoperite din bunurile individuale ale soților în mod proporțional. Dacă numai unul dintre soți are bunuri proprii, fondurile necesare pentru acoperirea cheltuielilor pendinte vor fi disponibilizate de respectivul soț.

(Art. 4:44 din Codul Civil)

Print this topic

back to top