2.1. Vă rugăm să descrieţi principiile generale: Ce bunuri fac parte din bunurile comune? Ce bunuri fac parte din proprietatea personală a soţilor?

Anglia/Ţara Galilor

Anglia şi Ţara Galilor nu au un regim al bunurilor matrimoniale ca atare, nu există comunitate de bunuri şi prin urmare căsătoria nu are, în principiu, consecinţe de natură patrimonială. Cu toate acestea, în cazul divorţului instanţele de judecată dispun de o competenţă discreţionară foarte amplă în ceea ce priveşte pronunţarea a numeroase hotărâri (denumite 'măsuri suplimentare compensatorii') (a se vedea răspunsul la 5.1.).

Scoţia

Scoţia are un sistem modificat al bunurilor proprii (separaţiei). Regula generală este că dreptul de proprietate asupra bunurilor nu este afectat de căsătorie (secţiunea 24 din Codul Familiei (Scoţia) 1985). Sistemul însă este modificat în unele aspecte importante:

• Oricare dintre soţi are dreptul legal de ocupare a locuinţei familiei, chiar dacă aceasta este în proprietatea exclusivă a celuilalt soţ.
• Există principiul justei împărţiri (care în mod normal înseamnă împărţire egală) a bunurilor matrimoniale în cazul divorţului.
• Soţul supravieţuitor are anumite drepturi protejate la moartea celuilalt, moştenind de cele mai multe ori întregul patrimoniu, în baza testamentului.

2.2. Există ipoteze legale cu privire la atribuirea bunurilor

Anglia/Ţara Galilor

Căsătoria în sine nu are consecinţe de natură patrimonială. A se vedea şi punctul 5.1. de mai jos.

Scoţia

Există prezumţia că bunurile din gospodărie dobândite în vederea sau în timpul căsătoriei sunt deţinute de soţi în cote egale, chiar dacă au fost achiziţionate doar de unul dintre soţi (secţiunea 25 din Codul Familiei (Scoţia) 1985 ).

2.3. Este necesar întocmirea unui inventar al bunurilor de către soţi? Dacă da, în ce condiţii şi când?

Anglia/Ţara Galilor

Nu există obligaţia legală de a proceda astfel. Însă întrucât sursa bunurilor de la data divorţului influenţează pronunţarea hotărârilor, se recomandă ca soţii să întocmească un inventar al bunurilor (şi să îl actualizeze când este cazul). A se vedea şi punctele 3.1. şi 3.2. de mai jos.

Scoţia

Nu există prevederi care să stipuleze obligativitatea de a întocmi un inventar al bunurilor.

2.4. Cine este persoana responsabilă de administrarea bunurilor? Cine are dreptul de a dispune de bunuri? Poate un soţ dispune de/administra bunurile în mod individual sau este necesar consimţământul celuilalt partener (de exemplu, în situaţii de înstrăinare a domiciliului soţilor)? Ce efect produce lipsa consimţământului cu privire la validitatea unei tranzacţii legale şi opozabilitatea faţă de o terţă parte?

Anglia/Ţara Galilor

Secţiunea 37 din Codul proprietăţii din 1925 prevede că 'în ceea ce priveşte achiziţia unei cote dintr-un bun, (...) soţul şi soţia vor fi trataţi ca două persoane', astfel că se aplică legislaţia generală în materie de proprietate. Legislaţia din Anglia şi Ţara Galilor nu conferă niciunui soţ dreptul de a fi consultat sau de a avea un cuvânt decisiv în ceea ce priveşte locuinţa familiei deţinută de celălalt soţ (a se vedeaNational Provincial Bank Ltd. v. Ainsworth [1965] AC 1175 şi Barclays Bank v. O'Brien [1994] 1 AC 1980).

Este important de reţinut că legislaţia din Anglia şi Ţara Galilor face diferenţa dintre proprietarul legal (titular nominal al dreptului de proprietate) şi beneficiarul real/proprietarul economic. Prin urmare, legea trust-ului permite dobândirea unui drept la beneficiu, chiar dacă celălalt soţ este proprietarul legal. În general, proprietarul legal este cel care are dreptul de a administra bunurile, dar dacă celălalt soţ (sau cealaltă persoană) are un drept la beneficiu în raport cu bunurile respective, acest drept poate impune anumite restricţii.

Scoţia

Premisa este că fiecare soţ îşi administrează propriile sale bunuri dar, conform regulilor normale de reprezentare, oricare dintre ei îl poate autoriza pe celălalt să îi administreze bunurile proprii. Fiecare soţ are dreptul să înstrăineze bunurile sale proprii. Cu toate acestea, drepturile legale de ocupare a locuinţei conjugale au drept consecinţă imposibilitatea soţului care deţine locuinţa de a o înstrăina fără consimţământul celuilalt soţ. În lipsa acestui consimţământ, drepturile de ocupare sunt opozabile faţă de cumpărător ( Legea privind locuinţele conjugale (Protecţia familiei) (Scoţia) 1981).

2.5. Există vreo tranzacţie legală efectuată de unul dintre soţi care produce efecte asupra celuilalt partener?

Anglia/Ţara Galilor

Nu, se aplică legea generală a contractelor etc.

Scoţia

Nu există reguli speciale pentru soţi. Se aplică legea uzuală privind reprezentarea.

Anglia/Ţara Galilor

În principiu, fiecare soţ răspunde pentru datoriile sale, cu excepţia cazului când se aplică anumite circumstanţe speciale (a se vedea punctul 2.4. de mai sus). Pentru a satisface creanţele unui creditor se pot folosi exclusiv bunurile soţului care a contractat datoria.

Scoţia

Fiecare dintre soţi răspunde pentru propriile sale datorii. Creditorii fiecărui soţ îşi pot satisface creanţele exclusiv în baza bunurilor soţului în cauză. Există, însă, reglementări speciale pentru protejarea locuinţei conjugale prevăzute de legislaţia privind falimentul ( a se vedea secţiunile 40 şi 41 din Legea falimentului (Scoţia) 1985).

Print this topic

back to top