2.1. Vă rugăm să descrieţi principiile generale: Ce bunuri fac parte din bunurile comune? Ce bunuri fac parte din proprietatea personală a soţilor?

La data încheierii căsătoriei, soţii sunt obligaţi să îşi aleagă regimul matrimonial. Pot opta între regimul comunităţii de bunuri, regimul comunităţii/participării la achiziţii sau regimul separaţiei de bunuri.

Dacă soţii nu şi-au ales regimul proprietăţii matrimoniale până la data încheierii căsătoriei sau la data încheierii convenţiei matrimoniale, se presupune că se aplică regimul juridic al comunităţii de bunuri. Conform acestui regim, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune ale soţilor.
În baza regimului comunităţii de bunuri, următoarele sunt considerate a fi bunuri proprii:

• bunurile personale (de exemplu îmbrăcăminte);
• bunurile deţinute de oricare dintre soţi înaintea căsătoriei;
• bunurile dobândite în timpul căsătoriei cu titlu gratuit (precum donaţia sau moştenirea);
• bunurile dobândite în schimbul altor bunuri proprii.

Partajul bunurilor comune este posibil numai după încetarea regimului comunităţii de bunuri (cauzată de decesul unuia dintre soţi, de divorţ sau de încheierea unei convenţii matrimoniale care impune un regim diferit al bunurilor).

În baza regimului participării la achiziţii şi a regimului separaţiei de bunuri, soţii nu au niciun bun comun.

(Legea privind Dreptul Familiei în Estonia)

2.2. Există ipoteze legale cu privire la atribuirea bunurilor

În baza regimului comunităţii, se consideră că bunurile sunt incluse în proprietatea comună a soţilor, dacă nu se dovedeşte contrariul.

2.3. Este necesar întocmirea unui inventar al bunurilor de către soţi? Dacă da, în ce condiţii şi când?

Inventarul bunurilor nu trebuie să se facă în cadrul regimului comunităţii de bunuri şi a regimului separaţiei de bunuri, ci doar în privinţa regimului participării la achiziţii (a se vedea articolul 5.3.).

2.4. Cine este persoana responsabilă de administrarea bunurilor? Cine are dreptul de a dispune de bunuri? Poate un soţ dispune de/administra bunurile în mod individual sau este necesar consimţământul celuilalt partener (de exemplu, în situaţii de înstrăinare a domiciliului soţilor)? Ce efect produce lipsa consimţământului cu privire la validitatea unei tranzacţii legale şi opozabilitatea faţă de o terţă parte?

În baza regimului comunităţii de bunuri, soţii îşi exercită în comun drepturile şi obligaţiile aferente proprietăţii comune sau cu acordul celuilalt soţ. Pentru tranzacţiile privind bunurile mobile sau dreptul de proprietate comună al soţilor, consimţământul celuilalt soţ se prezumă (consimţământul nu este prezumat pentru tranzacţiile cu bunuri imobile). Unul dintre soţi poate încheia tranzacţii cu bunuri comune în devălmăşie pentru satisfacerea nevoilor zilnice ale familiei sale şi fără consimţământul celuilalt soţ.

Tranzacţia cu bunuri imobile comune efectuată fără consimţământul celuilalt soţ este lovită de nulitate.

Soții își vor administra bunurile patrimoniale separate în mod independent și pe propria cheltuială, fără să fie necesar acordul celuilalt soț. Soțul poate dispune de o locuință care este proprietatea separată a soțului și este utilizată drept locuință a familiei sau utilizată separat de către soțul care nu este proprietar și acordă drept de folosință asupra acesteia unui terț sau înceta raportul juridici în temeiul căruia are loc utilizarea acesteia cu acordul celuilalt soț, cu condiția că dreptul de proprietate asupra locuinței să fi fost obținut după data de 01.01.2015. O tranzacție realizată fără acordul celuilalt soț este nul. Aceasta nu se aplică locuințelor obținute înainte de data de 01.01.2015.

În cadrul regimului participării la achiziţii, bunurile care aparţin unuia dintre soţi reprezintă bunurile sale proprii, de care doar soţul proprietar poate dispune liber (fără consimţământul celuilalt soţ) indiferent dacă bunurile au fost dobândite înainte sau în timpul căsătoriei. Cu toate acestea, pentru încheierea tranzacţiilor referitoare la casa care serveşte drept locuinţă a familiei sau este folosită de către soţul neproprietar, este necesar consimţământul acestuia din urmă. Dacă o asemenea tranzacţie se încheie fără consimţământul soţului neproprietar, aceasta este lovită de nulitate.

Fiecare dintre soţi îşi administrează bunurile proprii separat, pe propria cheltuială.

În cadrulregimului separaţiei de bunuri, cu privire la raporturile patrimoniale, soţii sunt consideraţi ca şi când ar fi necăsătoriţi şi fiecare dintre ei îşi administrează şi dispune de bunurile sale separat, pe propria cheltuială.

2.5. Există vreo tranzacţie legală efectuată de unul dintre soţi care produce efecte asupra celuilalt partener?

Indiferent de regimul matrimonial ales, soţii contractează o obligaţie solidară din tranzacţiile încheiate de unul din ei pentru întreţinerea gospodăriei comune, în interesul copiilor sau pentru acoperirea celorlalte nevoi cotidiene ale familiei (de exemplu, dacă unul din soţi contractează un împrumut în interesul familiei, celălalt soţ este obligat în solidar). Valoarea tranzacţiei nu poate depăşi nivelul corespunzător condiţiilor de trai ale soţilor.

2.6. Cine este persoana responsabilă de datoriile create în timpul căsătoriei? Ce bunuri pot fi folosite de creditori pentru a stinge creanţele lor?

Indiferent de regimul matrimonial ales, unul dintre soţi este răspunzător pentru obligaţiile contractate de celălalt doar în măsura în care acesta din urmă îl poate reprezenta sau obliga pe primul prin acţiunea sa.

În cadrul regimului comunităţii de bunuri, soţii sunt pe deplin răspunzători faţă de terţe părţi cu bunurile lor proprii şi comune pentru următoarele:

• obligaţii pe care oricare soţ le-a contractat pentru satisfacerea nevoilor familiei;
• îndeplinirea obligaţiilor solidare asumate de oricare dintre soţi;
• obligaţii în care unul dintre soţi a convenit cu terţii să fie răspunzător atât cu bunurile proprii, cât şi cu cele comune (consimţământul celuilalt soţ este necesar).

Print this topic

back to top