2 Există un regim de proprietate matrimonială prevăzut de lege şi dacă da, care sunt prevederile acestuia?
2.1. Vă rugăm să descrieţi principiile generale: Ce bunuri fac parte din bunurile comune? Ce bunuri fac parte din proprietatea personală a soţilor?
În cazul în care soţii nu încheie o convenţie matrimonială, regimul matrimonial aplicabil acestora este regimul comunităţii legale. Potrivit acestui regim, toate bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt bunuri comune în devălmăşie ale soţilor, conform prevederilor de la articolul 339 din Codul civil. Bunurile proprii ale fiecărui soţ, conform prevederilor de la articolul 340 din Codul civil, cuprind următoarele bunuri: bunurile dobândite prin moştenire legală, legat sau donaţie, cu excepţia cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune; bunurile de uz personal ale unuia dintre soţi; bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi; drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creaţiilor unuia dintre soţi; bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de invenţii; indemnizaţia de asigurare şi despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soţi; bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum şi bunul dobândit în schimbul acestora, precum şi fructele bunurilor proprii.
2.2. Există ipoteze legale cu privire la atribuirea bunurilor
În lipsa unui inventar (a se vedea punctul 2.3.), se prezumă, până la proba contrară, că bunurile mobile fac parte din bunurile comune. În conformitate cu articolul 357 alineatul (2) din Codul civil, se prezumă că soţii au avut o contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune şi la îndeplinirea obligaţiilor comune, până la proba contrară.
2.3. Este necesar întocmirea unui inventar al bunurilor de către soţi? Dacă da, în ce condiţii şi când?
În conformitate cu articolul 343 alineatul (3) din Codul civil, în cadrul regimului comunităţii legale, soţii trebuie să întocmească un inventar al bunurilor mobile dobândite anterior căsătoriei, fie în faţa unui notar public, fie sub semnătură privată, iar acest inventar trebuie întocmit înainte de încheierea căsătoriei. De asemenea, dacă soţii aleg regimul separaţiei de bunuri (a se vedea punctul 3.1.), notarul public întocmeşte un inventar al bunurilor mobile care fac obiectul convenţiei.
2.4. Cine este persoana responsabilă de administrarea bunurilor? Cine are dreptul de a dispune de bunuri? Poate un soţ dispune de/administra bunurile în mod individual sau este necesar consimţământul celuilalt partener (de exemplu, în situaţii de înstrăinare a domiciliului soţilor)? Ce efect produce lipsa consimţământului cu privire la validitatea unei tranzacţii legale şi opozabilitatea faţă de o terţă parte?
În ceea ce priveşte bunurile comune, fiecare soţ are dreptul de a folosi şi de a administra bunul comun, precum şi de a dobândi singur bunuri comune, fără consimţământul celuilalt soţ (art. 345 din Codul civil). Actele de înstrăinare sau de grevare având ca obiect bunurile comune nu pot fi încheiate decât cu acordul ambilor soţi. Cu toate acestea, oricare dintre soţi poate dispune singur de bunurile mobile comune a căror înstrăinare nu este supusă anumitor formalităţi de publicitate (art. 346 din Codul civil). În caz contrar, actul încheiat fără consimţământul expres al celuilalt soţ este anulabil.
Actele având ca obiect locuinţa familiei, aceasta fiind locuinţa comună a soţilor sau, în lipsă, locuinţa soţului la care se află copiii, sunt reglementate de un regim special. Niciunul dintre soţi, chiar dacă este proprietar exclusiv, nu poate dispune singur de drepturile asupra locuinţei familiei şi nici nu poate încheia acte prin care ar fi afectată folosinţa acesteia. Cu toate acestea, în cazul în care consimţământul este refuzat fără un motiv legitim de către celălalt soţ, instanţa competentă în materie de familie şi de tutelă poate să autorizeze încheierea actului. Soţul care nu şi-a dat consimţământul poate cere anularea actului, dacă locuinţa a fost notată în cartea funciară ca locuinţă a familiei. Anularea poate fi solicitată chiar dacă locuinţa familiei nu a fost notată, dar terţul dobânditor a cunoscut, pe altă cale, calitatea de locuinţă a familiei. În caz contrar, celălalt soţ poate cere doar daune-interese (art. 322 din Codul civil).
2.5. Există vreo tranzacţie legală efectuată de unul dintre soţi care produce efecte asupra celuilalt partener?
Obligaţiile asumate de oricare dintre soţi pentru acoperirea cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei şi a cheltuielilor născute în legătură cu conservarea, administrarea sau dobândirea bunurilor comune reprezintă datorii comune ale soţilor, chiar dacă aceste obligaţii au fost contractate doar de unul dintre ei, iar soţii răspund cu bunurile comune pentru aceste datorii (art. 351 din Codul civil).
2.6. Cine este persoana responsabilă de datoriile create în timpul căsătoriei? Ce bunuri pot fi folosite de creditori pentru a stinge creanţele lor?
Soţii răspund cu bunurile comune pentru datoriile comune contractate, conform prevederilor de la articolul 351 din Codul civil. Cu toate acestea, în măsura în care obligaţiile comune nu au fost acoperite prin urmărirea bunurilor comune, soţii răspund solidar, cu bunurile proprii, iar soţul care a plătit datoria comună are un drept de recurs împotriva celuilalt soţ şi un drept de retenţie până la despăgubirea sa (art. 352 din Codul civil).
