8 Ce prevede legea cu privire la proprietatea parteneriatelor înregistrate sau neînregistrate?
Prevederile privind relațiile patrimoniale dintre soți pot fi aplicate în mod similar parteneriatelor înregistrate (care se pot încheia doar între persoane de același sex) (Art.3(1) a)-c) din Legea XXIX din 2009 privind parteneriatele înregistrate și legsilația aferentă și privind amendarea altor statute pentru facilitarea dovedirii coabitării).
De la 1 ianuarie 2010, cuplurile de același sex și cuplurile mixte au dreptul în mod egal să solicite înregistrarea parteneriatului lor la un notar public. Trebuie să se facă o deosebire între această înregistrare și cea descrisă la paragraful anterior. Nu se creează drepturi sau obligații noi, pur și simplu este facilitată dovedirea existenței unui parteneriat (Art. 36/E-36/G din Legea XLV din 2008 privind anumite proceduri notariale nelitigioase).
Din 15 martie 2014, partenerii își pot stabili relațiile patrimoniale prin intermediul unei convenții pe durata parteneriatului. Convenția va fi considerată valabilă dacă se va întocmi sub forma unui act autentic sau a unui act sub semnătură privată contrasemnat de un avocat. Convenția de parteneriat poate conține orice prevederi legate de drepturile patrimoniale care sunt de aplicație și în cazul cuplurilor căsătorite în regimul unei convenții matrimoniale sau în conformitate cu Codul Civil.
O convenție de parteneriat va avea efecte juridice față de terți cu condiția să fie înregistrată în registrul național al convențiilor de parteneriate, sau dacă partenerii pot dovedi că terța persoană a fost la curent, sau ar fi trebuit să fie la curent cu existența unei astfel de convenții, inclusiv cu conținutul acesteia. Prevederile referitoare la înregistrarea convențiilor matrimoniale se vor aplica mutatis mutandis și la înregistrarea convențiilor de parteneriate.
(Art. 6 :515 din Codul Civil)
Dacă nu există alte prevederi în convenția de parteneriat, partenerii vor fi considerați independenți în privința achizionării proprietății lor, pe durata coabitării. Dacă coabitarea încetează, fiecare partener poate solicita împărțeala bunurilor comune dobândite în timpul coabitării. Orice bun care ar fi considerat individual în cazul căsătoriei nu va fi considerat ca fiind dobândit în comun.
Partenerii vor avea dreptul la o cotă din bunurile dobândite în comun mai întâi în natură, proporțional cu contribuția lor. Munca în gospodărie, creșterea copiilor sau activitatea desfășurată în întreprinderea celuilalt partener va fi considerată contribuție la dobândire. Dacă nu se poate determina nivelul contribuției, aceasta va fi considerată ca fiind în cote egael, dacă nu constituie o pierdere financiară inechitabilă pentru oricare dintre parteneri.
Dacă nu există prevederi contrare în Codul Civil, prevederile privind regimul matrimonial al comunității amânate se va aplica mutatis mutandis protejării cotei-părți a partenerului din proprietatea dobândită în comun și la împărțirea proprietății dobândite în comun între parteneri.
(Art. 6 :516 din Codul Civil)
Partenerii pot încheia un acord privind folosirea ulterioară a locuinței comune după încetarea parteneriatului lor, înainte de începerea și în timpul parteneriatului civil. Acordul va fi considerat valabil dacă este întocmit sub forma unui act autentic sau a unui act sub semnătură privată, contrasemnat de un avocat.
(Art. 6 :517 din Codul Civil)