8 Ce prevede legea cu privire la proprietatea parteneriatelor înregistrate sau neînregistrate?
Conform Codului Familiei, o uniune „extra-conjugală" (alta decât căsătoria) este o uniune între o femeie necăsătorită și un bărbat necăsătorit, care durează de cel puțin trei ani sau mai puțin, cu condiția ca în perioada de coabitare să se fi născut un copil (articolul 3 din Codul Familiei).
Legea croată nu prevede înregistrarea unei astfel de uniuni „extra-conjugale". Instanţa va decide în fiecare caz în parte dacă au fost îndeplinite toate condițiile prealabile pentru o astfel de uniune.
Aceleași prevederi ale Codului Familiei care se aplică soților se aplică şi coabitării consensuale între un bărbat și o femeie care îndeplinesc condițiile prealabile prevăzute la articolul 3 din Codul Familiei (a se vedea răspunsurile 1-7, articolul 258 din Codul Familiei).
În Croația, relaţiile între persoanele de același sex sunt reglementate de Legea privind Uniunea între Persoanele de Acelaşi Sex. În conformitate cu această Lege, o uniune între două persoane de același sex este coabitarea a două persoane de același sex (denumite în continuare parteneri), care nu sunt căsătorite, nu trăiesc într-o uniune extra-conjugală (a se vedea mai sus) sau o altă uniune între persoane de același sex și care durează cel puțin trei ani, bazându-se pe principii de egalitate, respect şi ajutor reciproc, precum și afecţiune.
Legea privind Uniunea între Persoanele de Acelaşi Sex reglementează aspectele legate de proprietate (articolele 11-20), în conformitate cu prevederile legate de uniunea maritală, astfel cum este prevăzut în Codul Familiei.
În ceea ce privește administrarea ordinară a bunurilor comune de către un partener, este prezumat până la proba contrarie consimțământul celuilalt partener. Lipsa consimțământui nu afectează drepturile și obligațiile terților de bună credință.
Relaţiile de proprietate între parteneri pot fi prevăzute într-un acord care reglementează bunurile prezente şi viitoare. Un astfel de acord trebuie să fie încheiat în formă scrisă şi să poarte semnăturile legalizate ale partenerilor. Notarul are competenţa de a legaliza aceste acorduri. Legea croată nu prevede posibilitatea de a alege legea aplicabilă acestui acord.
Legea croată nu prevede înregistrarea unei uniuni între persoane de acelaşi sex, astfel că aceasta trebuie să fie dovedită în procedurile în cadrul cărora părţile îşi revendică drepturile care decurg dintr-o uniune între persoane de acelaşi sex.