Parteneriat înregistrat Legea (1994:1117) privind parteneriatele înregistrate (Legea parteneriatelor) a expirat la sfârşitul lunii aprilie 2009. La aceeaşi dată cuplurile de acelaşi sex au dobândit dreptul de a se căsători. Legea abrogată a parteneriatelor continuă să producă efecte legale în ceea ce priveşte cuplurile care au încheiat un parteneriat înainte de sfârşitul lunii aprilie 2009 şi care nu au convertit parteneriatul în căsătorie de la acea dată. Sistemul comunităţii ulterioare de bunuri se aplică integral în raport cu parteneriatele înregistrate.

Convieţuire în afara căsătoriei În dreptul suedez, convieţuirea în afara căsătoriei este reglementată de o lege specială: Legea concubinilor (2003:376). Legea Concubinilor se aplică în cazul a două persoane necăsătorite de acelaşi sex sau de sex diferit, care trăiesc împreună într-o relaţie pe termen nelimitat şi care împart aceeaşi gospodărie. Legea are ca scop reglementarea protecţiei acordate părţii cu o situaţie financiară mai precară când nu se legalizează relaţia. La încetarea convieţuiriiart. 2), oricare dintre părţi poate solicita partajarea bunurilor în termen de un an ( art. 8). Regulile de împărţire a bunurilor din Legea concubinilor sunt bazate pe regulile partajului din Codul Căsătoriei. Cu toate acestea, masa bunurilor care pot face obiectul partajului, conform Legii concubinilor, este mult mai puţin cuprinzătoare, în sensul că doar locuinţa comună a concubinilor şi bunurile din gospodărie care sunt achiziţionate pentru uzul comun al celor doi pot face obiectul partajului (aşa-numita proprietate a concubinilor). Se exclud bunurile folosite în principal în scopul relaxării, precum şi bunurile dobândite înainte de începerea convieţuirii. Valoarea netă a proprietăţii concubinilor este împărţită, iar partenerul care deţine cea mai mare parte a bunurilor concubinilor poate alege să realizeze compensarea prin plata unei sume forfetare sau prin transferul unor bunuri de valoare echivalentă ( art. 17). Concubinului care are nevoie mai mare de locuinţă i se poate acorda dreptul de a primi locuinţa la încetarea convieţuirii, chiar dacă este deţinută exclusiv de celălalt concubin, cu condiţia ca bunul să fie deţinut cu chirie sau în asociaţie de proprietari (în suedeză:bostadsrätt) (art. 22). La fel ca în cazul soţilor, concubinii necăsătoriţi fac obiectul restricţiilor privind înstrăinarea locuinţei comune ( art. 23-25). Concubinii pot conveni să nu se supună reglementărilor privind partajul bunurilor stipulate în Legea concubinilor (art. 9). Solicitarea partajului proprietăţii trebuie înaintată în termen de un an de la încetarea relaţiei (art. 8 alin. 2). În plus, cuplurile necăsătorite de concubini, precum şi soţii au posibilitatea de a încheia un contract prealabil privind împărţirea bunurilor atunci când convieţuirea urmează să înceteze (art. 9).

Print this topic

back to top