1 Care este legea aplicabilă?
1.1. Care este legea care se aplică în cazul proprietăţii matrimoniale? Care sunt criteriile/regulile folosite pentru a stabili legea aplicabilă? Care sunt convenţiile internaţionale care trebuie respectate cu privire la anumite ţări?
În dreptul suedez se aplică două cadre diferite de reglementare atunci când trebuie să se stabilească legea aplicabilă bunurilor matrimoniale. Primul cadru de reglementare este cuprins în Regulamentul (1931:429), bazat pe convenţia încheiată între Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia şi Suedia, care include prevederi de drept privat internaţional privind căsătoria, adopţia şi tutela. Regulamentul a fost revizuit printr-un amendament adus convenţiei în 2006 şi a intrat în vigoare la 1 decembrie 2008. Reglementările sunt aplicabile dacă ambii soţi sunt cetăţeni ai unuia dintre statele semnatare la momentul căsătoriei şi dacă îşi stabilesc reşedinţa obişnuită într-unul dintre aceste state. Cuplul trebuie să îşi păstreze atât reşedinţa obişnuită într-unul dintre statele semnatare, cât şi statutul de cetăţean al unuia dintre aceste state (art. 2 a). Dacă soţii nu au convenit altfel, se va aplica legislaţia statului semnatar unde soţii îşi stabilesc reşedinţa obişnuită după încheierea căsătoriei. În cazul în care cuplul îşi stabileşte ulterior, în timpul căsătoriei, reşedinţa obişnuită în alt stat dintre cele semnatare, legislaţia statului respectiv va dobândi prioritate după ce soţii vor fi locuit acolo timp de minim doi ani. Dacă ambii soţi au legături cu o nouă ţară de reşedinţă obişnuită în virtutea naţionalităţii sau datorită faptului că anterior în timpul căsătoriei au avut reşedinţa obişnuită în ţara respectivă, legea aplicabilă este schimbată imediat după schimbarea reşedinţei obişnuite (art. 3 a). Cel de-al doilea regulament este cuprins în Legea (1990:272) privind problemele internaţionale legate de bunurile soţilor şi ale concubinilor. În conformitate cu art. 4, dacă nu s-a convenit altfel, bunurile matrimoniale ale soţilor fac obiectul legislaţiei statului în care soţii îşi stabilesc reşedinţa obişnuită după încheierea căsătoriei. Dacă soţii îşi stabilesc ulterior reşedinţa obişnuită într-un alt stat şi locuiesc acolo timp de minim doi ani, se va aplica legea statului respectiv. Dacă soţii îşi stabilesc însă reşedinţa obişnuită într-un stat a cărui naţionalitate o au ambii soţi sau în care soţii au avut anterior în timpul căsătoriei reşedinţa obişnuită, legislaţia statului respectiv se aplică imediat ce îşi stabilesc reşedinţa obişnuită în acel stat. Dacă nu se poate stabili că soţii au reşedinţa obişnuită în acelaşi stat, se va aplica legea statului cu care soţii au cele mai strânse legături. Această decizie se va lua prin analizarea circumstanţelor în fiecare caz. Reglementările Legii (1990:272) sunt aplicabile în cazurile care nu sunt acoperite de cadrul de reglementare bazat pe convenţia între statele nordice. Conform celor două pachete legislative, nu se pot aplica mai multe legislaţii statale în aceeaşi perioadă de timp. Prin urmare, schimbarea legislaţiei aplicabile se aplică retroactiv.
1.2. Au soţii posibilitatea de a alege legea aplicabilă? Dacă da, care sunt principiile care guvernează această alegere (de exemplu, legislaţiile alese, cerinţe formale, principiul retroactivităţii)?
Principala reglementare stipulată de cadrul de cooperare inter-nordic este autonomia părţilor. Potrivit art. 3, soţii pot conveni asupra aplicării a) legislaţiei statului semnatar dacă unul dintre soţi a avut reşedinţa obişnuită acolo sau era cetăţean al statului respectiv la semnarea contractului, sau b) legislaţiei statului semnatar unde ambii soţi au avut simultan în timpul căsătoriei ultima reşedinţă obişnuită. Autonomia părţilor se aplică de asemenea cu titlu de normă, în conformitate cu reglementările generale ale Legii (1990:272). Cuplul poate alege drept lege aplicabilă legea oricărui stat în care unul dintre ei a avut reşedinţa obişnuită sau statut de cetăţean la momentul încheierii contractului (art. 3). Contractul încheiat de soţi cu privire la legislaţia aplicabilă este, conform dreptului suedez, valid din punct de vedere formal dacă a fost încheiat în scris şi semnat de ambii soţi, ceea ce înseamnă că acest contract de alegere a legii aplicabile nu trebuie înregistrat în registrele autorităţilor, încheiat în prezenţa martorilor sau întocmit într-o anumită formă pentru a servi scopului menţionat. Prin contractul de alegere a legii aplicabile soţii desemnează legea aplicabilă care va stabili toate condiţiile de fond referitoare la relaţiile lor patrimoniale în timpul căsătoriei. Contractul de alegere a legii aplicabile încheiat între soţi produce efecte retroactiv.
