3.1. Care prevederi pot fi modificate prin intermediul unui contract şi care nu? Care sunt alternativele de regimuri de proprietate matrimonială pe care le poţi alege?

Prin încheierea unui convenţie matrimonială, soţii pot stipula separaţia bunurilor sau comunitatea de bunuri ( art. 116 CC).

Dacă soţii stipulează comunitatea de bunuri, bunurile deţinute de soţi înainte de căsătorie, precum şi bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt combinate în principiu într-o masă comună în indiviziune. Această comunitate de bunuri, însă, nu va include bunurile despre care soţii au stipulat în convenţia matrimonială că sunt bunurile proprii ale unuia dintre soţi.

Soţii convin cine va administra bunurile comune (soţia, soţul sau amândoi împreună). Dacă doar unul dintre soţi administrează bunurile comune, atunci acesta poate, cu respectarea limitelor impuse de lege, utiliza şi înstrăina bunurile comune în nume propriu şi are obligaţia să acopere cheltuielile familiei şi ale gospodăriei comune (art. 124 CC ). Consimţământul celuilalt soţ este necesar în cazul înstrăinării, ipotecării sau grevării cu drepturi reale asupra bunului comun imobil ( art. 128 CC). Este de asemenea necesar în cazul donării de bunurilor mobile, dacă donaţia în cauză depăşeşte valoarea unei donaţii obişnuite, mici ( art. 129 CC). Fiecare soţ poate înstrăina în mod independent bunurile sale proprii ( art. 125 alin. 2 CC).

În cazul comunităţii de bunuri, un soţ răspunde pentru datoriile celuilalt soţ contractate de acesta în numele familiei şi gospodăriei comune şi cu bunurile sale private, dar doar dacă bunurile comune şi bunurile proprii ale soţului debitor nu sunt suficiente ( art. 130 CC).

Dacă se stipulează separaţia de bunuri, fiecare soţ îşi păstrează bunurile deţinute înainte de căsătorie şi poate să dobândească bunuri şi să le utilizeze, administreze şi înstrăineze în timpul căsătoriei în mod independent de celălalt soţ ( art. 117 CC). Niciunul dintre soţi nu poate utiliza, administra sau înstrăina bunurile celuilalt soţ fără consimţământul acestuia din urmă ( art. 118 alin. 1 CC). Soţii pot conveni însă ca proprietatea unuia dintre soţi să fie administrată de celălalt soţ. În acest caz, soţul care administrează proprietatea în cauză răspunde pentru pierderile cauzate prin neglijenţă gravă (art. 119 CC).

În cadrul regimului separaţiei de bunuri, fiecare dintre soţi răspunde pentru datoriile sale cu proprietatea sa ( art. 121 CC).

3.2. Care sunt cerinţele formale şi care este autoritatea pe care o pot contacta?

Convenţiile matrimoniale sunt semnate în faţa unui notar în prezenţa ambilor soţi sau, dacă unul dintre ei este minor, în prezenţa reprezentantului legal al acestuia (art. 115 CC).

3.3. Când poate fi încheiat contractul şi care este perioada în care acesta intră în vigoare?

Convenţia matrimonială poate fi încheiată atât în timpul căsătoriei, cât şi înainte de încheierea căsătoriei, în acest caz fiind înregistrat numai după încheierea căsătoriei (art. 114 CC). Având în vedere opozabilitatea contractului faţă de soţi, acesta intră în vigoare de la data semnării. În raport cu terţii, convenţia matrimonială trebuie înregistrată pentru a dobândi opozabilitate.

3.4. Poate fi modificat un contract existent de către soţi? Dacă da, în ce condiţii?

Soţii pot aduce modificări convenţiei existente în aceleaşi condiţii care erau aplicabile în momentul semnării ei.

Print this topic

back to top