3 Care este modalitatea prin care soţii îşi pot stabili regimul lor de proprietate matrimonială?
3.1. Care prevederi pot fi modificate prin intermediul unui contract şi care nu? Care sunt alternativele de regimuri de proprietate matrimonială pe care le poţi alege?
Soţii nu au obligaţia de a se supune regimului legal, având libertatea de a încheia o convenţie matrimonială adaptată situaţiei lor personale.
Codul Civil defineşte trei categorii principale de regimuri contractuale:
- regimurile comunităţii de bunuri;
- regimul separaţiei de bunuri;
- regimul participării la achiziţii.
Toate regimurile convenţionale se bazează pe principiul că soţii au libertatea de a adopta regimul matrimonial pentru care au optat. Cu toate acestea, libertatea lor în această privinţă este supusă unor restricţii, întrucât soţii trebuie să respecte anumite principii.
Prin urmare, convenţia matrimonială nu poate să contravină bunelor moravuri (articolul 1387 CC), să deroge de la reglementările privind autoritatea părintească, administrarea legală şi tutelă (articolul 1388 CC) sau să stipuleze o convenţie sau o renunţare la drepturi ale căror efecte ar modifica ordinea legală de succesiune (articolul 1389 CC). Dispoziţiile de la articolele 212-226 din Codul Civil cu excepţia celor care prevăd aplicarea regimurilor matrimoniale, trebuie respectate pe deplin.
Regimurile comunităţii de bunuri sunt prevăzute la articolul 1497 şi următoarele din Codul Civil. Soţii pot alege dintr-un anumit număr de regimuri matrimoniale, cel mai cunoscut fiind regimul comunităţii universale prevăzut la articolul 1526 din Codul Civil. În cazul comunităţii universale, toate bunurile prezente şi viitoare, atât mobile, cât şi imobile, reprezintă bunuri comune. Prin urmare, soţii nu au bunuri proprii, singura excepţie fiind bunurile care prin însăşi natura lor sunt proprii unuia dintre soţi. Toate datoriile matrimoniale sunt comune, ambii soţi răspunzând în mod solidar şi individual pentru ele. Această dispoziţie se aplică şi datoriilor contractate de unul dintre soţi înainte de căsătorie.
Regimul separaţiei de bunuri este reglementat de articolele 1536-1541 din Civil Code. În cadrul acestui regim, în principiu, soţii nu au bunuri comune. Toate bunurile aparţin fie unuia dintre soţi, fie celuilalt. Fiecare dintre soţi îşi păstrează libertatea de a administra, a beneficia de şi a înstrăina bunurile personale şi răspunde pentru orice datorie contractată, fie că a fost contractată înainte de căsătorie sau în timpul acesteia (articolul 1536 CC). Singura excepţie este reprezentată de datoriile contractate de unul dintre soţi în legătură cu întreţinerea gospodăriei sau cu creşterea copiilor.
Regimul participării la achiziţii este reglementat de articolele 1569-1581 din Codul Civil. Fiecare soţ îşi păstrează libertatea de a administra, a beneficia de şi a înstrăina bunurile personale. Pe durata căsătoriei, acest regim funcţionează ca şi cum soţii au fost căsătoriţi în baza regimului separaţiei de bunuri, iar la momentul lichidării acestuia, funcţionează ca un regim al comunităţii de bunuri (articolul 1569 CC).
3.2. Care sunt cerinţele formale şi care este autoritatea pe care o pot contacta?
Toate convenţiile matrimoniale trebuie încheiate în faţa unui notar (articolul 1394 CC). Este, prin urmare, esenţial să se contacteze un notar în vederea întocmirii unui act.
3.3. Când poate fi încheiat contractul şi care este perioada în care acesta intră în vigoare?
Convenţia matrimonială poate fi întocmită fie înainte de căsătorie, fie în timpul acesteia. Dacă este întocmită înainte de căsătorie, contractul poate intra în vigoare doar de la data încheierii căsătoriei (articolul 1395 CC). Dacă este întocmită în timpul căsătoriei, va intra în vigoare între părţi de la data actului notarial [articolul 1397 alineatul (2) CC].
3.4. Poate fi modificat un contract existent de către soţi? Dacă da, în ce condiţii?
După o perioadă de doi ani în care regimul matrimonial contractual sau legal a fost în vigoare, soţii pot aduce acestuia, prin intermediul unui act notarial şi cu anumite restricţii, orice modificare pe care o consideră adecvată sau îl pot schimba în întregime [articolul 1397 alineatul (1) CC].
