5.1. Care este modalitatea prin care se vor împărţi bunurile (drepturile reale)?

În cazul divorţului, separării de drept etc., soţii pot încheia un acord privind împărţirea bunurilor comune. În lipsa unui atare acord, fiecare soţ va primi, în principiu, jumătate din bunurile comune existente. Partea fiecărui soţ din bunuri se va calcula separat, prin stabilirea valorii totale a bunurilor comune aparţinând unui soţ, cu deducerea datoriilor acestuia (excluzând datoriile aferente bunurilor proprii). Dacă datoriile unui soţ depăşesc activele sale, valoarea totală este stabilită ca fiind zero. În cazul în care în urma calculului se constată că partea unui soţ este mai mare decât partea celuilalt soţ, diferenţa va fi compensată. (Legea privind partajul bunurilor familiale, art. 53 şi 58)

Drepturile de pensie, drepturile necesionabile, bunurile proprii etc. (a se vedea 2.1.) nu vor face obiectul partajului. Fiecare dintre soţi are dreptul de a exclude dintre bunurile comune acele bunuri folosite exclusiv pentru nevoile sale personale, cu condiţia ca valoarea acestora să nu fie disproporţionată având în vedere situaţiile financiare ale soţilor. Bunurile dobândite pentru uzul copiilor minori pot fi excluse dintre bunurile comune de către soţul cu care locuiesc copiii.

5.2. Cine este persoana responsabilă pentru datoriile existente după procedura de divorţ/separare?

Regulile privind obligaţiile financiare ale soţilor descrise la 2.6. sunt aplicabile şi în cazul partajului bunurilor în cazul divorţului, separării de drept etc.

Dacă ambii soţi au obligaţii financiare, oricare dintre soţi poate solicita celuilalt să achite partea sa de datorie care va deveni exigibilă în cele din urmă, sau ca soţul respectiv să ofere o garanţie de plată. (Legea privind partajul bunurilor familiale, art. 56)

5.3. Este îndreptăţit vreunul din soţi să pretindă o plată compensatorie?

În anumite situaţii, unul dintre soţi poate fi îndreptăţit să primească o compensaţie specială. Această situaţie poate surveni, printre altele:

• Dacă celălalt soţ şi-a neglijat situaţia financiară, a abuzat de dreptul său asupra bunurilor comune sau s-a comportat într-un alt mod iresponsabil, reducând în mod semnificativ partea sa din bunurile comune.
• Dacă soţul în cauză a contribuit cu cea mai mare parte a bunurilor comune şi împărţirea în mod egal a bunurilor ar fi evident nerezonabilă, întrucât căsătoria a durat o perioadă scurtă de timp şi nu a produs niciun rezultat financiar comun semnificativ. Atunci se poate decide ca fiecare dintre soţi să primească o cotă-parte din bunurile comune proporţionale cu contribuţia sa la proprietate la momentul încheierii căsătoriei sau din timpul căsătoriei.
• Dacă celălalt soţ a folosit mijloacele provenind din bunurile comune pentru a achiziţiona sau pentru a-şi îmbunătăţi bunurile proprii etc.
• Dacă unul dintre soţi are bunuri proprii, se poate decide ca acesta să furnizeze celuilalt soţ o anumită sumă pentru a garanta că acesta din urmă nu se va confrunta cu dificultăţi financiare nerezonabile după separarea de drept sau divorţ, cu condiţia ca situaţia bunurilor în raport cu căsătoria, durata căsătoriei şi alte circumstanţe să fie concludente în raport cu o asemenea măsură.

(Legea privind efectele juridice ale căsătoriei, art. 23) (Legea privind partajul bunurilor familiale, art. 59, 61 şi 67)

Print this topic

back to top