2 Există un regim de proprietate matrimonială prevăzut de lege şi dacă da, care sunt prevederile acestuia?
2.1. Vă rugăm să descrieţi principiile generale: Ce bunuri fac parte din bunurile comune? Ce bunuri fac parte din proprietatea personală a soţilor?
Regimul legal de proprietate matrimonială este cel al separării bunurilor. Fiecărui soţ îi va reveni ceea ce el/ea a adus în căsătorie şi este unicul proprietar al bunurilor pe care el/ea le dobândeşte în timpul căsătoriei (§ 1237 Allgemeines Bürgerliches Gesetzbuch, ABGB). Cu privire la dispunerea asupra bunurilor lor, în principiu, soţii nu fac obiectul niciunei limitări şi nu sunt obligaţi a garanta datoriile celuilalt partener.
2.2. Există ipoteze legale cu privire la atribuirea bunurilor
Nu există astfel de ipoteze legale.
2.3. Este necesar întocmirea unui inventar al bunurilor de către soţi? Dacă da, în ce condiţii şi când?
Nu există vreo prevedere care să stabilească obligativitatea întocmirii unui inventar al bunurilor.
2.4. Cine este persoana responsabilă de administrarea bunurilor? Cine are dreptul de a dispune de bunuri? Poate un soţ dispune de/administra bunurile în mod individual sau este necesar consimţământul celuilalt partener (de exemplu, în situaţii de înstrăinare a domiciliului soţilor)? Ce efect produce lipsa consimţământului cu privire la validitatea unei tranzacţii legale şi opozabilitatea faţă de o terţă parte?
În principiu, soţii pot dispune în mod liber de propriul lor bun individual în timpul căsătoriei. Aceştia pot limita libertatea lor de a dispune de anumite bunuri printr-un acord de interzicere a înstrăinării şi/sau sarcinii în favoarea celuilalt partener (§ 364c ABGB). Înregistrarea unui astfel de acord de interzicere în cartea funciară este, de asemenea, opozabil terţelor persoane, astfel încât, din acel moment, se poate dispune de respectiva proprietate imobiliară numai cu consimţământul celuilalt partener.
În momentul în care soţii dobândesc proprietatea asupra unui „imobil în condominiu“, având înţelesul în limitele WEG (Wohnungseigentumsgesetz) împreună, aceştia pot dispune doar de proprietatea în condominiu, precum şi de utilizarea concomitentă a obiectului (§ 13 para 4 WEG). Cotele-părţi de proprietate în condominiu pot fi, de asemenea, de comun acord, limitate, grevate sau pot face obiectul executărilor. Înstrăinarea unei cote-părţi de proprietate de către unul dintre soţi, trebuie să fie aprobată de celălalt partener. (§ 13 para 3 WEG) Dacă reşedinţa deserveşte o nevoie urgentă de locuinţă a cel puţin unuia dintre soţi, este interzisă depunerea unei solicitări, în timpul căsătoriei, de către celălalt partener, de execuţie a proprietăţii de condominiu, deţinută în comun conform § 830 ABGB (§ 13 para 6 WEG).
Dacă numai unul dintre soţi are dreptul de a dispune de reşedinţa care deserveşte nevoia urgentă de locuinţă a celuilalt partener, în general, este interzisă dispunerea de reşedinţă în defavoarea celuilalt partener de către cel care are dreptul de a dispune (§ 97 ABGB).
2.5. Există vreo tranzacţie legală efectuată de unul dintre soţi care produce efecte asupra celuilalt partener?
În contextul aşa-numitei „mandatări de fapt“, partenerul casnic, care nu are niciun venit sau are un venit foarte mic, poate încheia tranzacţiile legale curente, de zi cu zi pentru celălalt partener, tranzacţii dedicate familiei şi care nu depăşesc un anumit nivel, corespunzător nivelului de trai al soţilor (§ 96 ABGB). În acest caz, numai partenerul reprezentat devine parte contractantă.
2.6. Cine este persoana responsabilă de datoriile create în timpul căsătoriei? Ce bunuri pot fi folosite de creditori pentru a stinge creanţele lor?
În principiu, fiecare partener este responsabil pentru datoriile create de el/ea însuşi/însăşi, în mod individual. Mandatarea de fapt, descrisă la art. 2.5. constituie o excepţie de la această regulă.
