2.1. Vă rugăm să descrieţi principiile generale: Ce bunuri fac parte din bunurile comune? Ce bunuri fac parte din proprietatea personală a soţilor?

Există două sisteme de reglementare a regimului matrimonial al soţilor:

Regimul separaţiei bunurilor/participării la achiziţii (art. 1397-1402 CCE):

Acest sistem se aplică dacă soţii nu au încheiat o convenţie matrimonială. Sistemul separaţiei bunurilor/participării la achiziţii (art. 1397 CCE) stabileşte ca regulă că prin căsătorie nu se aduce atingere proprietăţii individuale a soţilor. Bunurile deţinute de soţi înainte de căsătorie şi pe care le dobândesc după căsătorie constituie în continuare bunurile lor proprii, fiecare dintre soţi fiind responsabil separat pentru datoriile decurgând din bunurile sale proprii. În cazul desfacerii căsătoriei, însă, fiecare dintre soţi are dreptul la o cotă din bunurile cu care proprietatea celuilalt soţ s-a apreciat de la data încheierii căsătoriei, dacă acesta a contribuit la aprecierea averii celuilalt soţ (a se vedea 5.1.).

Regimul comunităţii de bunuri (art. 1403-1415 din CEE ):

Regimul comunităţii de bunuri, care nu este foarte răspândit, presupune că soţii optează să instituie o comunitate de bunuri în care fiecare soţ deţine jumătate din bunurile celuilalt, dar fără dreptul de a înstrăina partea care îi revine.

Bunurile acoperite de sistemul comunităţii de bunuri (art. 1405 din CEE ):

În cazul în care convenţia nu cuprinde nicio prevedere privind întinderea regimului comunităţii de bunuri, acest regim va acoperi toate bunurile dobândite de fiecare dintre soţi cu titlu oneros în timpul căsătoriei, cu excepţia veniturilor provenind din proprietăţile pe care soţul le deţinea înainte de căsătorie. Proprietatea comună nu include următoarele, chiar dacă acestea au fost dobândite cu titlu oneros: 1. bunurile fiecăruia dintre soţi destinate exclusiv uzului personal sau desfăşurării activităţii profesionale şi accesoriile relevante, 2. creanţele specificate în art. 464 şi 465 din CCE (creanţe care în temeiul naturii lor sunt atât de strâns legate de o anumită persoană, încât nu pot fi delegate sau separate de persoana în cauză, sau creanţe asupra cărora s-a convenit că nu vor face obiectul delegării) şi 3. drepturile de proprietate intelectuală.

2.2. Există ipoteze legale cu privire la atribuirea bunurilor

Se presupune că un bun face parte din proprietatea comună dacă nu se dovedeşte contrariul.

2.3. Este necesar întocmirea unui inventar al bunurilor de către soţi? Dacă da, în ce condiţii şi când?

Soţii nu au obligaţia de a alcătui un inventar al bunurilor.

2.4. Cine este persoana responsabilă de administrarea bunurilor? Cine are dreptul de a dispune de bunuri? Poate un soţ dispune de/administra bunurile în mod individual sau este necesar consimţământul celuilalt partener (de exemplu, în situaţii de înstrăinare a domiciliului soţilor)? Ce efect produce lipsa consimţământului cu privire la validitatea unei tranzacţii legale şi opozabilitatea faţă de o terţă parte?

• În cadrul regimului separaţiei de bunuri/participării la achiziţii, fiecare dintre soţi poartă răspunderea pentru administrarea şi înstrăinarea proprietăţii sale. Cu toate acestea, oricare dintre soţi îi poate acorda celuilalt soţ dreptul de a-i administra proprietatea, fără nicio răspundere sau obligaţie de a preda veniturile decurgând din administrarea acelor bunuri, cu excepţia cazului când nu s-a convenit contrariul. Aceste venituri sunt considerate parte din obligaţia de a contribui la satisfacerea nevoilor familiei (art. 1399 din CCE ).
• În cadrul regimului comunităţii de bunuri, soţii trebuie să convină cine va administra bunurile comune şi cine are dreptul de a le înstrăina, precum şi dacă trebuie să existe un drept de exprimare a consimţământului în cazul în care s-a convenit ca unul dintre soţi să administreze bunurile.

2.5. Există vreo tranzacţie legală efectuată de unul dintre soţi care produce efecte asupra celuilalt partener?

În cadrul ambelor sisteme, în principiu, actele juridice semnate de unul dintre soţi sunt obligatorii doar pentru soţul în cauză. În cazul regimului comunităţii de bunuri, însă, pentru datoriile convenţieate de unul dintre soţi în timpul căsătoriei în legătură cu administrarea bunurilor comune şi satisfacerea nevoilor familiei, soţul ne-debitor va fi de asemenea responsabil în mod subsidiar (a se vedea 2.6.b).

2.6. Cine este persoana responsabilă de datoriile create în timpul căsătoriei? Ce bunuri pot fi folosite de creditori pentru a stinge creanţele lor?

• În baza sistemului separaţiei bunurilor/participării la achiziţii, doar soţul care a convenţieat datorii în timpul căsătoriei va fi responsabil pentru aceste datorii. Creditorii pot obţine satisfacerea creanţelor lor doar din bunurile proprii ale soţului debitor.
• În cadrul regimului comunităţii de bunuri, responsabilitatea pentru datoriile asumate în timpul căsătoriei aferente administrării bunurilor comune şi satisfacerii nevoilor familiei aparţine soţului debitor şi creditorii pot obţine satisfacerea creanţelor din bunurile proprii ale acestuia şi a bunurilor comune (şi, dacă aceste bunuri nu sunt suficiente, din bunurile proprii ale soţului ne-debitor, până la jumătate din valoarea creanţelor, art. 1410 din CCE ). În cazul datoriilor personale sau datoriilor care nu sunt legate de competenţa soţului debitor de a gestiona proprietatea comună, creditorii pot obţine satisfacerea creanţelor doar din bunurile personale ale soţului debitor, iar dacă acestea sunt insuficiente, din bunurile comune, doar până la jumătate din valoarea totală a acestora (art. 1408-1409 din CCE ).

Print this topic

back to top